Page 542 - ATLANTE_LINGUISTICO_SICILIA
P. 542
sta litanìa chi spuntau nu bbastimentu chi pparìa fattu di domanti e oru zzicchinu;
ccustava, ccustava sempri cchiù a iḍḍi e i sabbau a ttutti. E ttutti a ddinucchiuni
ringrazziannu a Ssanta Nicola chi cci avìa sabbatu a piḍḍazza.
U zzu Mìnicu Vadalà dittu “u Miricanu” na sira quannu calau u spirò si priparava
a so lenza, lenza di tunni, scinnìu u còfanu cu quaṭṭṛucentu ṛucentu meṭṛi i sàula,
cchiù na para i bbrazza i filu i rrramu nciccatu a cciccuni, e nta ll’amu avìa nu
sàuru niru c’avìa a facci di tunni; era sàuru giuvinottu, piscatu a dduçentu passi,
ttaccatu d’un veru maisṣṭṛu, l’amu era ammucciatu ṭṛa u bbuddicaru e a spina i
chiappa. A ddi tempi s’annava in quaṭṭṛu, ma cosa di ṛṛizzari i carni, u zzu Mìnicu
annava sulu, era maṣṭṛu di tunni. I figghioli chi iucàunu ô spunnapedi cci iutàunu
a vvarari a Palumma, bbarca ntica câ palameḍḍa. Ma iḍḍu mpaiava comu un mulu,
mpuntiḍḍava a carina ccusstatu â ffimineḍḍa e a bbarca pigghiava l’ultima
sciḍḍicatura; na vota supra l’orru, bbattiva i pedi unu cu l’auṭṛu e iera fatta.
Fora du Lantinninu muḍḍava a scotta; a vila façìa na mummuriata, s’inchìa
comu oṭṛu e u puninteḍḍu u ccumpagnava comu fidili cumpagnu di sotta e di
svintura. Na sira u tàgghiu i rrema iddu pi iddu du Pettu i Paçi â Peṭṛi Niri,
e iḍḍu parìa chi s’arricriava supra na nachilatùccula, buḍḍati supra buḍḍati.
Tutt’ôn corpu senti nu scussuni e a morti subitània pinzau: “U nchiavai! U
nchiavai! Maṭṛi dâ Catina, ô ièssiri rossu quantu na bbutti dû Salatu i sutta u
fossu!”.
Lassau u timuni, nchiuvau i pedi nta u tavulatu; a sàula sautava, firriava comu un
palòggiu. I so mani èranu mani ṭṛavagghiati, chî caḍḍi; quannu u tunnu s’avìa
mançiatu ṭṛiccentu passi, u zzu Mìnicu nguantau zizziannu i denti e u tunnu
mpicciau mpacciatu a ttesta sutta e dâ suprasuola mbarcau a prima acqua. Mìzzica
parìa un toru nsarbaggiutu. U zzu Mìnicu i supra a bbarca e u tunnu a
mmenz’acqua; u tunnu dava certi saccati a scossi i tirrimotu, poi vinìa npanna, si
firmava, sautava.
Ccussì pi tutta a notti, ma quannu u stiḍḍazzu supra a Calafrìa sculurìu. Ccuminzau
u veni a mia veni a mia; all’alba u tunnu vinni sutta l’orru, s’àustu. U zzu Mìnicu,
vècchiu marinaru fici na iassa e cci mbucculau nta cuda; a corda a calau a ttùppia
ô scammu e mmisi a prua nterra pû Ssabbaturi i Reçi, rimucchìannusi u tunnu.
I ringhitani a ṛibba façìunu: “Mmarazza iavi”. Na bbarca canzirrota nta
muntantola scarìu a Palumma cu na vila latina chi pappaḍḍiava e non si desi paçi:
non si vidìa nuḍḍu nè a pprua nè a ppuppa; s’avvicinau, accustau sempri cchiù e
vviçinu ô puntali vitti u zzu Mìnicu; era comu nḍṛinucchiuni câ facci ô çelu, i mani
nsanguliati, i bbabbazzala chi cci ṭṛimàunu comu ô nnimalu a frìu d’acqua; fra
iḍḍu e u tunnu non cc’era nudda diffirenza; èrunu priffetti d’aspettu; o zzu Mìnicu
l’ultima bava cci calava nta ianga. Iḍḍi avìunu statu du aroi, cû stissu lettu, u stissu
paṭṛi, u stissu paccuscènicu, u mari.
Quannu i pisci eranu nta sacca ṭṛasìa u pisci bbistinu nta tunnara, dava un bel
35
colpo e cci scappàvanu tutti i tunni, quindi u pisci bbistinu è un pesce selvatico .
Quando mia madre diçeva che mmio padre era ittatu arrè a bbacca ṭṛacchialora,
35 Ancora oggi si usa indicare in dialetto siciliano il delfino come a fera (cioè la fiera, il mostro, la
belva) termine derivato da erronee conoscenze su indole, comportamento e abitudini di questo
mammifero, ritenuto fra l’altro causa di gravi danni a reti ed altre attrezzature da pesca. È noto
inoltre che tuttora è in uso in Sicilia l’espressione popolare bbistinu nta tunnara, ove per bbistinu
s’intende belva, ed è riferito indifferentemente al delfino, al pesce spada o al pescecane che entrino
al seguito di tonni nel complesso di reti di una tonnara, recando grave danno alle attrezzature e
cagionando a volte la fuga del branco. In senso generico, nel linguaggio comune siciliano,
l’espressione viene riferita per traslato a persona sprovveduta, poco accorta e pericolosa, la quale
arreca danno ovunque s’intrometta e qualunque cosa faccia.
537

