Page 542 - ATLANTE_LINGUISTICO_SICILIA
P. 542

sta litanìa chi spuntau nu bbastimentu chi pparìa fattu di domanti e oru zzicchinu;
                     ccustava, ccustava sempri cchiù a iḍḍi e i sabbau a ttutti. E ttutti a ddinucchiuni
                     ringrazziannu a Ssanta Nicola chi cci avìa sabbatu a piḍḍazza.
                     U zzu Mìnicu Vadalà dittu “u Miricanu” na sira quannu calau u spirò si priparava
                     a so lenza, lenza di tunni, scinnìu u còfanu cu quaṭṭṛucentu ṛucentu meṭṛi i sàula,
                     cchiù na para i bbrazza i filu i rrramu nciccatu a cciccuni, e nta ll’amu avìa nu
                     sàuru niru c’avìa a facci di tunni; era sàuru giuvinottu, piscatu a dduçentu passi,
                     ttaccatu d’un veru maisṣṭṛu, l’amu era ammucciatu ṭṛa u bbuddicaru e a spina i
                     chiappa. A ddi tempi s’annava in quaṭṭṛu, ma cosa di ṛṛizzari i carni, u zzu Mìnicu
                     annava sulu, era maṣṭṛu di tunni. I figghioli chi iucàunu ô spunnapedi cci iutàunu
                     a vvarari a Palumma, bbarca ntica câ palameḍḍa. Ma iḍḍu mpaiava comu un mulu,
                     mpuntiḍḍava  a  carina  ccusstatu  â  ffimineḍḍa  e  a  bbarca  pigghiava  l’ultima
                     sciḍḍicatura; na vota supra l’orru, bbattiva i pedi unu cu l’auṭṛu e iera fatta.
                     Fora du Lantinninu muḍḍava a scotta; a vila façìa na mummuriata, s’inchìa
                     comu oṭṛu e u puninteḍḍu u ccumpagnava comu fidili cumpagnu di sotta e di
                     svintura. Na sira u tàgghiu i rrema iddu pi iddu du Pettu i Paçi â Peṭṛi Niri,
                     e iḍḍu parìa chi s’arricriava supra na nachilatùccula, buḍḍati supra buḍḍati.
                     Tutt’ôn corpu senti nu scussuni e a morti subitània pinzau: “U nchiavai! U
                     nchiavai! Maṭṛi  dâ Catina, ô ièssiri rossu  quantu na bbutti  dû Salatu i sutta  u
                     fossu!”.
                     Lassau u timuni, nchiuvau i pedi nta u tavulatu; a sàula sautava, firriava comu un
                     palòggiu. I so mani èranu mani ṭṛavagghiati, chî caḍḍi; quannu u tunnu s’avìa
                     mançiatu  ṭṛiccentu  passi,  u  zzu  Mìnicu  nguantau  zizziannu  i  denti  e  u  tunnu
                     mpicciau mpacciatu a ttesta sutta e dâ suprasuola mbarcau a prima acqua. Mìzzica
                     parìa  un  toru  nsarbaggiutu.  U  zzu  Mìnicu  i  supra  a  bbarca  e  u  tunnu  a
                     mmenz’acqua; u tunnu dava certi saccati a scossi i tirrimotu, poi vinìa npanna, si
                     firmava, sautava.
                     Ccussì pi tutta a notti, ma quannu u stiḍḍazzu supra a Calafrìa sculurìu. Ccuminzau
                     u veni a mia veni a mia; all’alba u tunnu vinni sutta l’orru, s’àustu. U zzu Mìnicu,
                     vècchiu marinaru fici na iassa e cci mbucculau nta cuda; a corda a calau a ttùppia
                     ô scammu e mmisi a prua nterra pû Ssabbaturi i Reçi, rimucchìannusi u tunnu.
                     I  ringhitani  a  ṛibba  façìunu:  “Mmarazza  iavi”.  Na  bbarca  canzirrota  nta
                     muntantola scarìu a Palumma cu na vila latina chi pappaḍḍiava e non si desi paçi:
                     non si vidìa nuḍḍu nè a pprua nè a ppuppa; s’avvicinau, accustau sempri cchiù e
                     vviçinu ô puntali vitti u zzu Mìnicu; era comu nḍṛinucchiuni câ facci ô çelu, i mani
                     nsanguliati, i bbabbazzala chi cci ṭṛimàunu comu ô nnimalu a frìu d’acqua; fra
                     iḍḍu e u tunnu non cc’era nudda diffirenza; èrunu priffetti d’aspettu; o zzu Mìnicu
                     l’ultima bava cci calava nta ianga. Iḍḍi avìunu statu du aroi, cû stissu lettu, u stissu
                     paṭṛi, u stissu paccuscènicu, u mari.
                     Quannu i pisci eranu nta sacca ṭṛasìa u pisci bbistinu nta tunnara, dava un bel
                                                                                                 35
                     colpo e cci scappàvanu tutti i tunni, quindi u pisci bbistinu è un pesce selvatico .
                     Quando mia madre diçeva che mmio padre era ittatu arrè a bbacca ṭṛacchialora,

                        35 Ancora oggi si usa indicare in dialetto siciliano il delfino come a fera (cioè la fiera, il mostro, la
                        belva) termine derivato da erronee conoscenze su indole, comportamento e abitudini di questo
                        mammifero, ritenuto fra l’altro causa di gravi danni a reti ed altre attrezzature da pesca. È noto
                        inoltre che tuttora è in uso in Sicilia l’espressione popolare bbistinu nta tunnara, ove per bbistinu
                        s’intende belva, ed è riferito indifferentemente al delfino, al pesce spada o al pescecane che entrino
                        al seguito di tonni nel complesso di reti di una tonnara, recando grave danno alle attrezzature e
                        cagionando a volte la fuga del branco. In senso generico, nel linguaggio comune siciliano,
                        l’espressione viene riferita per traslato a persona sprovveduta, poco accorta e pericolosa, la quale
                        arreca danno ovunque s’intrometta e qualunque cosa faccia.
                                                                                                         537
   537   538   539   540   541   542   543   544   545   546   547